Adi Dobre – comentator sportiv, blogger, scriitor
- Care ar fi definiția fotbalului?
A.D.: „Joc cu mingea între două echipe de câte 11 jucători, dintre care un portar și 10 jucători de câmp, fiecare dintre jucători căutând să introducă mingea în poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare altă parte a corpului în afară de mâini”! Am glumit! Aceasta e definiția fotbalului în Dicționarul Explicativ al Limbii Române! Această definiție ar atrage doar câțiva curioși în jurul unui teren de fotbal!
Fotbalul e însă mult mai mult decât un simplu joc în care 22 de oameni aleargă după o minge. E o stare de spirit, e o emoție continuă, e, în același timp, bucurie și tristețe, sentimente care au în comun lacrimile. Fotbalul e o artă și, poate tocmai de aceea, nu poate fi definit. Fotbalul înseamnă în cele din urmă competiție, iar competiția impune muncă, foarte multă muncă, sacrificii, renunțări. Cred că însuși Creatorul a jucat fotbal cu mult înainte de a da viață acestui Pământ. Știu, sună a blasfemie, dar eu unul nu îmi pot explica altfel felul în care fotbalul a fost adoptat de oameni. Dacă e să scoatem din ecuație elementul divin, atunci, pe scurt, pot spune că fotbalul e cea mai a dracului molimă de care a avut parte vreodată omenirea!
- Ce fel de fotbal ați alege și de ce? Opțiuni: anii `70-`80, `90 și după 2.000 (autohton + internațional)
A.D.: Dacă nu aș fi fost constrâns de opțiunile d-stră, aș fi răspuns că aș alege fotbalul interbelic, un fotbal deja trecut de perioada junioratului, un fotbal tânăr, ambițios, plin de povești extraordinare, de jucători ce au intrat în legendă, un fotbal care organiza prima ediție a Cupei Mondiale și mai avea să organizeze două până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial… Revenind la întrebare, e clar, sunt subiectiv atunci când spun că aleg anii `70-`80! Sunt anii în care am descoperit acest sport, sunt anii în care am jucat fotbal, am râs și am plâns pentru fotbal, am murit și am înviat pentru fotbal, sunt anii care i-au dat pentru eternitate fotbalului pe Nicolae Dobrin și pe Diego Armando Maradona.
Îmi place fotbalul jucat în Vest, mai ales cel practicat de inventatorii săi, englezii. Dar îmi place și fotbalul românesc, până la urmă cu el am crescut! Bine, se juca altceva acum 30-40-50 de ani! Țin minte că, la un moment dat, m-am supărat foarte tare pe el, pe fotbalul românesc. O luase razna, nu se mai înțelegea nimeni cu el. I se urcase democrația la cap! Din fericire, fotbalul românesc s-a descotorosit de aproape toți cei care i-au făcut rău, iar acum vreau să cred că e pe drumul cel bun.
3. Ce calități are fotbalul românesc, dincolo de eventualele lipsuri?
A.D.: Trebuie să recunoaștem din start că fotbalul românesc păstrează puține dintre calitățile de altădată și care îl defineau, talent, organizare, uneori ambiție. Și asta pentru că fotbalul românesc post-revoluționar e într-o continuă schimbare, e permanent influențat de factori interni și externi. Fotbalul românesc are în continuare un potențial extraordinar, din păcate prea puțin exploatat, și nu cred că din nepricepere, ci mai degrabă din reavoință.
- Ce vă inspiră Sibiul, ca oraș?
A.D.: – Civilizație!
- Un mesaj pentru suporterii FC Hermannstadt
A.D.: – Să nu uite definiția simplă a cuvântului suporter: „Susținător, simpatizant al unui sportiv sau al unei echipe sportiv”. Este definiția din DEX, asta pentru că am început discuția noastră citând tot din Dicționarul Explicativ al Limbii Române! Suporterii echipei FC Hermannstadt respectă această definiție, o știm cu toții. Fanii echipei FC Hermannstadt să nu uite istoria fotbalului sibian, care înseamnă și Societatea Gimnastică Sibiu, înseamnă și Șoimii Sibiu, Inter Sibiu, înseamnă FC Sibiu și Voinţa Sibiu.
Suporterii să nu uite că sportul în general, fotbalul în special reprezintă cei mai buni ambasadori ai unui oraș, ai unei țări, reprezintă mai mult decât un „Joc cu mingea între două echipe de câte 11 jucători, dintre care un portar și 10 jucători de câmp, fiecare dintre jucători căutând să introducă mingea în poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare altă parte a corpului în afară de mâini”!
Mulțumim, Adi Dobre!