Mister

27 mai 2000, o zi în care 50 de tineri petrec de zor la banchetul de clasa a VIII-a. Spre seară, însă cu toții, băieți, fete și profesori, se opresc brusc din dansuri și ocheade. Începe meciul! Olanda vs România, un amical de gală înainte de Campionatul  European. Țara gazdă mustea de talent, având o generație ghidată de Frank Rajkaard de pe margine și-n teren cu nume ca Seedorf, Overmars, Davids, Zenden, Bergkamp, Cocu, Van Der Sar, frații de Boer și Kluivert, favoritul fetelor… Nici noi nu stăteam rău deloc, mai ales că se întorsese Hagi, era Gică Popescu, îi aveam pe ,,lupii tineri” Contra, Chivu, Mutu, dar și pe Ganea, Moldovan sau Gâlcă & Ciobotariu, fotbaliști cu nume în Europa. În acest meci, ,,nea Emi” (selecționerul Emeric Ienei*) l-a introdus din primul minut pe un tânăr de 23 de ani de la Rapid – Marius Măldărășanu. Îl știam din Divizia A, cum se numea Liga 1 pe atunci, mai ales că fusese campion și luase și SuperCupa cu un an în urmă. Avea nr. 17 pe tricou și juca pe banda dreaptă sau în mijloc, dar tot (cumva) central-dreapta.

 

Mi-a rămas ,,pe retină”, cum se spune în fotbal, modul în care controla mingea. Mereu era cu privirea înainte, fără să privească-n jos. Transmitea senzația că vede faza pe care urmează să o creeze, cu tot cu traseele ei. La fel a jucat și-n meciul acela cu Olanda, să știți. Copil fiind, nu am înțeles de ce rămânea lipit de tușă la fiecare atac (pozițional) al Olandei. Adversarul său direct era Boudewijn Zenden, jucătorul Barcelonei pe atunci, care avea să joace apoi la Liverpool, Chelsea sau Marseille. Avea o viteză fantastică olandezul, dar putea fi contracarat doar cu un marcaj bine gândit. Mi-am dat seama de asta după niște ani petrecuți în fotbal. Revenind la meci, vreo repriză și ceva olandezul nu a prea mișcat, chiar dacă Overmars și ,,playboy-ul” Kluivert au înscris (scor final 2-1, Moldovan*). Noi ne întrebam, însă cum o să arate lotul României la Euro 2000 și, printre alte nelămuriri, dacă îl va opri ,,nea Emi” și pe ,,Măldă”. Ei bine, din păcate asta nu s-a întâmplat, pentru mine (unul) fiind și acum o enigmă.

Vă vine sau nu să credeți, în discuțiile acelea ,,clasice” de după meci, gen ,,Procesul Etapei” & nesfârșitele taclale, unul dintre dascălii care supravegheau banchetul a zis – ,,Chiar dacă nu-l ia Ienei pe Măldărășanu la Euro, ăla oricum ajunge fotbalist și antrenor. E băiat serios!”.

 

Iată cum te poate purta destinul… La 20 de ani distanță, ,,vocea” care vă scrie aici împarte acum același blazon cu tânărul fotbalist care a înfruntat cea mai frumoasă generație a Olandei timp de 70 de minute.  Marius Măldărășanu este acum antrenorul principal la FCH și este unul dintre noi.

 

Promisesem de curând că vom face un material despre modul în care îi motivează Mister pe fotbaliștii noștri. În primul rând, ne legăm de felul cum explică tactica în funcție de adversar și cum poate evolua o fază. Se poate înțelege asta inclusiv din pozele de pe facebook. E ceva în genul jocului FIFA Manager, când stabilești înainte de meci ce task-uri, ce priorități din acelea marcate cu asterix și liniuțe în joc, are fiecare jucător. Dacă dă rezultate treaba asta? De pildă, la un antrenament, după o ,,miuță”, Balaure (sau ,,Bala”, cum îi spunem noi) mai avea puțin și exploda de tensiune, fiindcă nu a primit o minge în fața porții să poată înscrie. Vorbim despre o tensiune pozitivă, generată de un angajament dus la un nivel de 200%. De aici și înverșunarea pe teren, fie că vorbim de un antrenament, meci amical sau oficial. Băieții sunt ,,înverșunați” să scoată maxim din fiecare fază și, judecând după linia din clasament, le-a ieșit până acum.

 

Ne-a ieșit până acum!

 

Nu în ultimul rând, ne raportăm și la felul în care înfruntă un eșec sau o victorie. Când am pierdut primul meci (până acum și singurul), Mister a spus așa: ,,Nu sunt un antrenor care să renunțe! Am încredere maximă în voi! Și voi trebuie să aveți încredere în voi!”. Drumul de întoarcere după acel 5-0 în deplasarea cu Astra Giurgiu. M-am mirat că băieții aveau o bucurie destul de rezervată. Explicația lui Mister? ,,E mai bine așa. Ne așteaptă Petrolul și Chiajna și apoi ne-om bucura după.”

 

Ca o concluzie, sunt de părere că Mister ca antrenor este aidoma fotbalistului Măldărășanu – nu ține capul plecat și vede jocul înainte de a da drumul la minge. Este atent la detalii, atent la ce cuvinte spune în conferința de presă și la interviuri. Este atent la ce ne spune nouă, tuturor și se ține de cuvânt, indiferent de situație/ context.

 

P.S.: este primul articol pe blogul FCH scris despre antrenorul principal al echipei. Nimic nu e întâmplător!

Lasă un răspuns