Sunt vorbe alese, lăsate (nu întâmplător) de un monsenior al cuvintelor, domnul Cristian Țopescu, imediat după Campionatul Mondial din 1994. A fost o competiție memorabilă, din mai multe puncte de vedere. Pe parcurs, însă… a murit un om: Andres Escobar. Celor tineri probabil că nu le spune nimic acest nume, dar un search pe google vă trimite precis la sursă. A fost un fundaș de clasă mondială, internațional columbian, 27 de ani, care tocmai semnase un contract cu A.C.Milan (acel Milan din acei ani!) și urma să se căsătorească în curând… Practic, viața lui începea cu adevărat, se poate spune, doar că trei criminali s-au gândit că au dreptul să i-o curme… Andres Escobar dăduse un autogol într-un meci decisiv cu S.U.A., gazdele turneului final, iar niște neni cu afaceri dubioase, pariuri sportive și alte cele, s-au ofticat peste măsură. Atât de mult încât s-a ajuns la crimă… La vremea repectivă, ziarele au redat declarațiile asasinilor, care le-au spus anchetatorilor că au strigat ,,gol” la fiecare glonț tras. Ce putem deduce de aici? Ironie? Nu. Nicidecum… Ironia aparține de obicei minților luminate, oamenilor inteligenți, care au citit și altfel de cărți, nu numai cele cu,,valet”, ,,damă”, ,,popi” și ,,ași”. Deducem și traducem ura, asta dacă vrem și suntem în stare să (ne) mai și înțelegem. Orice om sănătos la cap recunoaște sau, după caz, demască ura… Și revenim, bunăoară, la cuvintele monseniorului Țopescu –

 

,,Într-un fotbal care otrăvește trupuri și care a ajuns să otrăvească și minți, nu mai e aproape nimic de comentat.”

 

La zeci de ani distanță de aceste cuvinte istorice, platformele social-media, gen facebook, lasă în prezent în voie comentarii care promovează și alimentează URA. Prezentul acesta, măcinat de COVID, de probleme, de scumpiri, de restricții, manipulări, dezamăgiri, are o parte din vină, iar acum gloanțele s-au transformat, cumva, în ,,săgeți” scrise și aruncate în scris. Mereu am fost de părere, iartat să-mi fie subiectivismul (sau nu) , că fotbalul a fost inventat  să unească oameni diferiți, caractere diferite și să creeze amintiri. Problema e că în goana asta, lăcomia asta, alergătura asta după putere, după megalomanie, ,,(tele)spectatorii de rezultate” uită să aibă răbdare cu omenia… SĂ AIBĂ RĂBDARE CU UMANITATEA ȘI MORALITATEA! Poate uită să respecte, pur și simplu, acest fenomen pătimaș numit fotbal…

 

Câți dintre cei care lasă URA când (ne) comentează au făcut CEVA notabil pentru echipa asta? Câți???

 

FCH a trecut prin multe până acum. Multe, multe, mulți pași presărați cu probleme, cu  începuturi, alte începuturi, alte probleme. Am rămas aici, la Sibiu… De aici am plecat și tot aici ne-am întors, de fiecare dată și ne-ar plăcea să nu mai fim nevoiți să tot plecăm… Dar avem răbdare cu asta… Voi? Voi aveți răbdare? Noi avem răbdare și cu voi, cei care comentați și nu vă convine NIMIC, indiferent de rezultat, dar avem răbdare și cu situația de față. Am avut mereu… Rețineți că în clipa în care este scris acest text suntem singura echipă neînvinsă din primele două divizii din România. Am câștigat multe meciuri, am mai făcut și egaluri. Sperăm ca ziua în care vom pierde primul meci să vină cât mai târziu și vom face TOTUL ca să nu vină deloc. Problema e că atunci când va fi să fie așa, ce vom face? Iarăși vom primi alte săgeți îmbibate în ură? Iarăși se va cere ,,sânge” din partea unora care nu au făcut NIMIC pentru ca fotbalul să existe în Sibiu?

 

,,Nu mai e aproape nimic de comentat”. Mai degrabă nimic civilizat de comentat… Pare că acum sunt mai vizibile înjurăturile, reproșurile nefondate sau vorbele aruncate aiurea…  Argumentele nici nu mai contează în fața convingerilor promovate cu URĂ! Sau…? Da, sunt dureroase, le vedem, le citim, dar nu ne permitem să ne lăsăm doborâți de ele. Ba din contra – ne motivează să fim mai puternici și să avem RĂBDARE în drumul nostru, până în clipa când vom fi din nou împreună pe stadion cu toți cei care (ne) merită! Nu suntem perfecți, dar (ce să vezi?!?) NIMENI NU E PERFECT!

 

Promisesem un articol despre discursurile motivaționale ținute de Mister. Ne vom ține de cuvânt într-un articol viitor. Între timp, ne-am bucura să ne înțelegeți, dacă vreți și știți că se poate. O să vedeți că nu o să vă pară rău. Pe bune că nu!

 

Sibiul are fotbal prin A.F.C.Hermannstadt, chiar dacă asta (vă) convine sau nu unora sau altora! Suntem echipa sibienilor! Noi suntem F.C.Hermannstadt!