27 mai 2018. Mai bine de trei ani de atunci, timp în care s-au întâmplat multe. Parcă prea multe…

Dar așa e în fotbal și, cumva, așa e și în viață. Mereu vin noi etape și apoi altele și altele și altele…

De fiecare dată, însă revii cu gândul acolo unde ai fost cu adevărat fericit. Cam cum a fost atunci când un părinte te-a dus prima oară de mână pe stadion, în ,,fragedă pruncie”… Ei bine, nu am câștigat acel meci, finala, dar am obținut altceva mult mai de preț. Ne-am câștigat respect în fotbalul românesc și am repus Sibiul pe harta fotbalului. Să nu uităm de miile de sibieni care au creat o ,,mare” de roșu pentru cel mai frumos oraș din România și ai săi eroi din dreptunghiul verde! Să nu uităm de clipa când au intrat ai noștri în arenă într-un mod demn, cu piepturile înainte! Să nu uităm că nu am jucat deloc rău! Să nu uităm vorbele lui nea Jan Gavrilă – ,, Fotbalul îți oferă ocazia asta, de a trăi prin amintiri frumoase”!

Cine știe cum să trăiască astfel de momente, citește acum aceste rânduri și e mereu cu noi, fie cu sufletul, fie în persoană!

Este Cupa României, o întrecere care prin excelența ei te îndeamnă a te întreba: ,,Ce ar fi dacă?”