Parada Hermannstadt-ului

Cu greu aș găsi ceva mai nepotrivit decât programarea meciului într-o zi istorică, de mare sărbătoare națională și fix la ora la care oamenii mergeau fie la paradele organizate în orașe, fie luau masa în familie. Nu că ar fi avut echipa noastră prea mulți spectatori la partidele din ”pribegia de acasă”, dar momentul programării a anulat orice interes pentru meci. Nici nu e de mirare că, a doua zi după meci, jurnalele de știri sportive nici măcar nu amintesc scorul meciului, darămite să mai arate și imagini. Nu cred că au intrat zilele și orele în sac chiar așa, astfel încât trebuia neapărat jucat pe 1 Decembrie, fix în miezul zilei. Ziua Națională a fost o ”zi de muncă” pentru echipa noastră și pentru suporterii ei, dar, măcar, până la urmă a fost o muncă răsplătită cu 3 puncte.

Iar dacă tot nu am fost lăsați să asistăm la paradă, a trebuit să ne facem propria paradă fotbalistică, chiar și așa, fără spectatori. Bineînțeles, Hermannstadt-ul nu a defilat în fața Concordiei, dar am notat totuși câteva elemente de ținută și de siguranță, ca de paradă. Am avut mai întâi o paradă a avioanelor. Supersonicul Petrișor Petrescu a lovit fulgerător la primul nostru gol, iar apoi, la al doilea gol, zborul lui Dandea a fost acompaniat de un supersonic militar ce tocmai atunci survola orașul. Apoi, am avut o paradă a infanteriei sibiene. Pe un teren înghețat, cu care nici crampoanele de gheață nu păreau să se mai înțeleagă prea bine, jucătorii noștri (dar și ai lor) au avut de muncit zdravăn, într-un meci de mare luptă și importanță. De aceea voi trece cu vederea desele inexactități de preluare sau de pase, pentru că mă gândesc cum, aproape la fiecare fază, jucătorii trebuiau să-și potrivească bine pașii pentru lovirea mingii sau pentru schimbarea direcției. Bruiajul terenului a afectat în mod sigur și evoluția jucătorilor, partida a fost una de trudă, de tranșee, de infanterie. În al treilea rând am avut o paradă a blindajului nostru de apărare, unul care a funcționat excelent, mai ales în prima repriză. Mai ales de la 2-0, având liniștea desprinderii de pe tabelă, apărarea noastră a blocat minunat, fără să apară nicio tresărire la poarta lui Căbuz. Abia din a doua repriză au apărut problemele, pentru că penalty-ul caraghios primit de ilfoveni i-a băgat pur și simplu în joc, punând presiune și pe intervențiile apărătorilor noștri și dându-le forțe și speranțe de egalare adversarilor. Îndrăznesc să cred că dacă am fi ținut de scorul de 2-0 și după pauză, a doua repriză ar fi fost una de hibernare, în care Sibiul ar fi înghețat complet jocul. Iată deci, 3 parade într-un singur eveniment, din păcate fără spectatori care să se bucure de ele. O evoluție mult mai bună decât la Călărași, în fața unei echipe în mod sigur mai puternică, atât în teren cât și pe banca tehnică. Ei bine, în acest chip avem toate șansele ca să aducem măcar în sezonul viitor fotbalul de primă ligă pe Municipalul din Sibiu!  

Performerul meciului este, din punctul meu de vedere, Petrescu, pentru golul care a pornit tabela și pentru centrarea de gol de la 2-0. O simplă fază fixă, dacă e executată precis, aduce imediat golul. Cred că e fantastic ce se întâmplă acum atât pentru Petrișor, cât și pentru Dumitriu, să joace în prima ligă, să o facă bine și echipa să lege atâtea victorii. Ce e interesant este că titularizarea lui Petrescu a fost o surpriză a lui Miriuță, în ultimele 2 meciuri jucătorul nostru nefiind nici măcar pe foaia de joc. Ce inspirație! Un alt remarcat trebuie să fie Dandea, pentru poziția esențială în care joacă și o face atât de bine. Titularizarea lui la Călărași în detrimentul lui Mijuskovic am crezut că ținea atunci de o problemă fizică a muntenegreanului. Faptul că și în fața Concordiei a fost titular, pe un post greu și care nu cred că e cel mai confortabil pentru el, indică deja o opțiune tactică a lui Miriuță. În plus, pe final de joc, când Dâlbea termină resursele, se poate face mutarea naturală, cu avansarea lui Dandea pe postul pe care el e specializat și cu introducerea ca libero a lui Mijuskovic. E oarecum ciudată polivalența lui Dandea pe posturi grele, de echilibru a echipei. Este de semnalat faptul că mișcările acestea ies foarte bine, că apărarea pare destul de sigură – chiar și Pârvulescu și Stoica au ridicat mult nivelul propriilor evoluții. Trebuie să observați că meciurile din Liga I se câștigă pe apărare, că s-au câștigat deseori campionate astfel. Cine se apără exemplar, își permite să atragă adversarul ca la judo, pentru a-l da apoi peste cap dintr-o singură mișcare.  

Am spus că nu voi critica inexactitățile din acest meci, pentru că nu am cum să știu că au fost mișcări de fotbal sau de hochei. Totuși, aș semnala o problemă în dezvoltarea contraatacurilor. Mai ales contra Concordiei, am avut o sumedenie de situații în care se putea rezolva meciul cu un contraatac, situații în care a lipsit doar pasa finală, doar deschiderea către jucătorul de viteză. Situații de 2 contra 1, în care pasa se oprea fix în apărătorul advers. E cazul să tratăm aceste oportunități cu mai mare atenție, la fel cum ar fi cazul ca la Blănaru să nu mai fie mereu capăt de linie – e nevoie să întoarcă și el mingea. E de înțeles că depune un efort uriaș, că aleargă foarte mult, dar e nevoie să mai țină uneori și privirea sus, să servească pase și către Tsoumou. Altfel. pentru efort aș lăuda toată echipa, pentru fotbalul total practicat, unul în care atacanții nu se rușinează să vină în spate, în care compartimentul de mijloc și cel de atac se contopesc, deseori.

Mai mult decât cele 3 puncte în fața unui adversar cu care sigur ne vom duela în play-out, aș puncta entuziasmul general în care banca noastră tehnică a trăit fluierul final. Arată cât de mult și-au dorit victoria, cât de serios au tratat meciul, dar mai ales cât de uniți sunt. Dincolo de jucători, de muncitorii de pe teren, dincolo de șirul acesta fantastic de rezultate pozitive, forța noastră principală cred că e dată de forța grupului. Play-off? Știu, pare aproape, dar stați, mai e mult până acolo. Acum mai avem meciul cu Voluntariul (un meci greu, mai greu decât pare!), iar după aia ne ies în cale toate echipele tari ale campionatului Plus, va fi pauza de iarnă, unde probabil mulți, în disperare de cauză, se vor întări. Să nu facem deci calcule prea avântate. Să luăm fiecare meci în parte și, dacă se poate, să trăim fiecare fluier final în aceeași explozie de bucurie ca cea din fața Concordiei.

Albu

Lasă un răspuns