Am început de jos. De fapt, de foarte jos… Părea la început un gest naiv, un tupeu fără margine, să faci o echipă de fotbal într-un oraș în care ultimele 3 proiecte de acest fel au eșuat. Ei bine, așa a apărut A.F.C.Hermannstadt în peisaj, din dorința de a demonstra că se poate construi un club profesionist de fotbal într-o urbe în care, indiferent de ce cred/ spun unii/ alții, nu prea se poate.

 

Și am pornit la drum!

 

Liga a IV-a, cu meciuri printre buruieni și bălegar, apoi Liga a III-a, cu meciuri grele, la ,,ciomăgeală”, până când am ajuns în Liga 2. Atunci am început să visăm frumos. Între timp, au venit lângă echipă mai mulți investitori, nu doar din punct de vedere financiar, ci și emoțional. Și visele au devenit realitate! Meci de meci, în Liga a II-a, Municipalul sibian era aproape plin. Nu mai contau scaunele scorojite, nu mai conta igrasia din vestiar, nu mai contau tribunele rămase ca amintire după ,,Cortina de fier”. Contau doar rezultatele, fiindcă FCH câștiga fiecare meci. Cu o echipă formată pe un ,,schelet” rămas din Liga a III-a și niște ,,implanturi” bine alese, am promovat fără emoții și am jucat finala Cupei României, performanță pe care nici un alt club de liga a II-a nu a atins-o în ultimele trei decenii în țara noastră. Nu am câștigat trofeul, dar pe Arena Națională, pe 27 mai 2018, micul nostru proiect a câștigat ceva mult mai de preț. Se numește RESPECT! Specialiștii în fotbal vorbeau despre FCH cu admirație prin studiourile TV… Prin cetate, cei care mai știu ceva fotbal scandau atunci răspicat că în sfârșit SIBIUL ARE FOTBAL!

Dar în toată starea asta de euforie am uitat să ne îngrijim de o casă, de o bază de unde să plecăm și să ne întoarcem. Și cum un proverb epic ne îndeamnă să ,,nu punem carul înaintea boilor”, la Sibiu s-a întâmplat exact pe dos. Adică am pus ,,carul înaintea boilor”! Am construit frumos o echipă cu care am scris istorie (la propriu), dar nu ne-am ridicat niște ziduri, să o putem apăra… Stadionul din Sibiu a intrat târziu în reamenajare și așa a rămas de atunci până acum, iar noi… Noi ne-am tot mințit că (ne) e bine și ne-am obișnuit cu minciuna asta… A fost episodul Tg.Mureș, apoi Pitești, apoi iar Tg. Mureș și acum la Mediaș, mai aproape de casă. Cu alte cuvinte, ne-am tot îndepărtat și am rămas departe… Departe de Sibiul nostru drag, de familii, de suporteri… Departe de voi, cei care aveți răbdare să citiți aceste rânduri! Mereu în deplasare, mereu pe drumuri, mereu mințindu-ne că ne e bine… Ce a însemnat asta? Un consum mental și fizic în plus, dar și financiar pe măsură. Un calcul matematic simplu se poate face, doar dacă ținem cont că o astfel de deplasare costă aproaximativ 5000 euro. Cum în fieacare sezon jucat mereu în deplasare am avut câte 4 meciuri pe lună…

 

Trageți voi concluziile!

 

Și acum să facem un exercițiu de imaginație. Dacă am fi jucat acasă, la Sibiu, automat toți acești bani investiți ( nu pierduți) prin deplasări i-am fi putut folosi într-un scop constructiv. De pildă, salariile la zi(!), o academie de copii și juniori, acțiuni pentru susținători, poate chiar un fan-shop și… câte și mai câte am fi putut face! Ar mai fi ceva peste care nu putem trece, iar aici nu vorbim despre imaginație, ci despre viața reală. Condițiile de antrenament. Vă vine sau nu să credeți, echipa noastră s-a antrenat în ultimii ani pe terenuri ad-hoc, în dese rânduri impracticabile, cum se spune în fotbal. Face excepție Stadionul Municipal, care deși nu poate fi folosit în meciuri oficiale, are un gazon impecabil. Am avut ca sediu provizoriu hotelul unui om inimos, care ne-a susținut necondițonat. De nenumărate ori ne-am antrenat într-un loc și am avut vestiarele în altă parte, fie vară, fie iarnă, fie ploaie, fie vânt… Și asta ne-a costat! Ne-a costat o retrogradare dureroasă… Am ajuns în Liga 2 și am mers mai departe, învățând din greșeli, dar luptând cu aceleași opreliști descrise mai sus. S-a format un grup special, cu jucători experimentați și tineri talentați, gata să dea totul pentru revenirea Sibiului în prima ligă. Am trecut cu bine de o pandemie, am rămas uniți și am muncit.

 

Mai presus de orice, am avut RĂBDARE! AM LUPTAT! AM ÎNVINS!

 

Acum povestea noastră trece la un alt capitol și este unul pe care îl cunoaștem cât de cât, mai ales că am fost trei sezoane în Liga 1. Am vrea, însă să ne facem mai auziți și mult mai susținuți, din toate punctele de vedere. Nu pentru că o cerem, ci pentru că merităm! Într-un oraș puternic industrializat ca Sibiul, pare că interesul pentru sport/ fotbal există spre deloc în mediul de afaceri. Chiar și așa, ne-ar plăcea să fim contraziși.  Nu pentru că o cerem, ci pentru că merităm!

Revenim la imaginație și la matematică. În județul Sibiu sunt în jur de 10.000 de firme, care an de an generează o cifră de afaceri (netă) de aproxmativ 25 miliarde. Dacă fiecare dintre aceste entități juridice ar contribui cu sponsorizări, să zicem de 100 euro în fiecare lună pentru echipa care a readus Sibiul pe harta fotbalului românesc, s-ar strânge o sumă decentă. Pe lângă asta, am avea acel feeling unic că suntem cu adevărat SUSȚINUȚI de comunitate! Nu pentru că o cerem, ci pentru că merităm!

 

Dar acest lucru nu se întâmplă (momentan)…

 

Am revenit în Liga 1, unde ne așteaptă lupte crâncene. Ca să fim mai puternici, avem nevoie de condiții, liniște și stabilitate financiară. Noi promitem să facem performanță pe plan sportiv și să oferim oricui ne ajută o imagine unică pe toate platformele noastre de comunicare/ socializare, unde chiar stăm foarte bine. FCH e o ,,casă de om bun”, cum se zice prin Ardeal și oricine vrea să investească în acest proiect este bine primit.

Nu pentru că o cerem, ci pentru că merităm!