Hermannstadt 2.0

Hermannstadt nu are vreme de pauză. Nici nu s-a terminat bine sezonul precedent, că următorul își trâmbițează deja sosirea. Știm deja tsunamiul primelor etape, știm că nu vom juca la Sibiu și știm că oficialii clubului nostru n-au stat degeaba – a plouat cu transferuri în ultimele zile. Sunt semne clare că în acest sezon se vrea mult mai mult, că peripețiile din primul sezon se vor evitate și că se țintește cât mai sus în clasament, cu argumente bune în mișcările de lot făcute. 

În condițiile astea, primul meci amical al echipei a atras mulți curioși la stadion. La matineul de azi, câteva sute de spectatori au ocupat toată partea cu umbră a stadionului. A fost ca un moment al despachetării cadourilor pentru sezonul actual: ”Cine-i ăla?”, ”De unde vine?”, ”Caiado!”, ”Viera!”, ”Unde-i Yazalde?” – cam asta s-a putut auzi în public, semn că transferurile au crescut deja așteptările fanilor și că interesul este uriaș pentru cum se va prezenta echipa la startul acestui sezon. Meciul în sine nu a fost un show cu artificii, a fost exact ce trebuia să fie un prim amical al perioadei de pregătire: o mică lucrare de control pentru cei 24 de jucători sibieni care au apărut pe gazon, cu o garnitură de joc în prima repriză în care au intrat mai mult titularii sezonului precedent și cu o altă linie de joc în a doua, o linie în care au apărut transferurile recente, jucătorii neintegrați încă și poate nepuși la punct fizic. Nu ar trebui deci să fim prea critici, poate că scorul a fost prea mic, poate că nu au curs ocaziile de poartă în fața unui adversar clar inferior, dar cred că scopul nu a fost ca echipa noastră să facă acum spectacol, ci mai mult a fost un antrenament cu adversar. Ar fi nedrept să evaluăm jucătorii după doar 45 de minute, după doar câteva atingeri de minge, ar fi nedrept să-i criticăm pe unii fiindcă nu-și găsesc bine plasamentul în teren, la o echipă la care au ajuns abia de o săptămână. Scorul este ultimul lucru care contează acum, deci aș nota, punctual, câteva lucruri pe care le consider importante:

  • Echipa practic nu a avut vacanță. La nici 3 săptămâni după terminarea barajului, jucătorii noștri trag tare să pregătească noul sezon, să fie apți fizic, să integreze transferurile și să se adapteze planurilor tactice ale noului antrenor. Probabil că totul e în ritm accelerat, nu a mai fost vreme de cantonament în străinătate, abia apucă să se joace câteva amicale și apoi, imediat, deschidem sezonul cu o partidă de foc, cu FCSB. Din punct de vedere fizic, lucrurile par sub control.
  • A fost un 1-0, într-un meci în care am mai avut câteva ocazii de poartă. Contează însă și adversarul, unul care mi s-a părut ca nivel cam ca de a doua jumătate a diviziei secunde. Au mai fost șanse de gol, o bară a lui Sîntean, câteva zvâcniri în anumite faze, la fel cum și câteva greșeli în defensivă. Repet, nu conta că era 5-0 sau că se termina 0-0, ci jocul, în sine. Cred că sunt câteva lucruri care deja se văd: jocul este mai combinativ (repet, adversarul ne-a permis să facem asta), se vede destul de clar că se renunță la pasa lungă și că se caută mai mult combinațiile. Am văzut serii de pase și un-doiuri făcute chiar și de jucătorii nou-veniți. Iar aici este sigur și efectul indicațiilor antrenorului. Impresia mea este că Hermannstadt va juca mai ofensiv în acest sezon.
  • Aș remarca atmosfera din teren. Golul a fost marcat din penalty, de Dâlbea, dar chiar și pentru un astfel de gol, într-un amical, tot s-au strâns toți jucătorii în jurul lui, într-o mică grămadă, pentru a-l felicita pe căpitan. Mi-a plăcut atitudinea asta de camaraderie. De asemenea, am remarcat atitudinea lui Enache, extrem de atent și de implicat la fiecare fază, luând deoparte mai ales tinerii și dându-le indicații și încurajări, aplaudând reușitele și ținându-i conectați. Cred că abordarea aceasta a antrenorului va contribui mult la coeziunea echipei.  
  • Cred că fiecare dintre noi, cei din tribune, am remarcat alți jucători. Cu atâtea noi achiziții, ochii au fugit de la un jucător la altul. Am remarcat revenirea lui Rusu, dar în prima repriză pe mine m-a surprins plăcut tânărul Sîntean. Nu a fost jucat el prea des de coechipieri, dar atunci când a fost pus să aibă execuție de finețe, a executat o mândrețe de șut din afara careului care l-a țintuit pe portar, lovind transversala. S-a văzut destul de clar că e un jucător tehnic, chiar dacă deficitar ca statură. În a doua repriză m-am uitat mai mult după Caiado, numărul 10 autentic al nostru. Încă neintegrat și probabil jucat un pic prea sus, imediat după vârf. Portughezul nu a făcut minuni, nu a înșirat adversarii ca mărgelele, dar cred că știe bine jocul și cred că va fi o piesă esențială în jocul nostru de construcție. Și, în fine, bineînțeles, Viera, cel care pare deja în largul său, destul de mobil în teren și un lansator bun de pase lungi, chiar din postura de fundaș central. Acestea sunt calitățile care s-au văzut doar din câteva atingeri. Pentru ceilalți ar fi nedrept să mă pronunț doar după un meci. Aș spune doar despre Tsoumou, cel care deși a jucat doar jumătate din a doua repriză a fost sufletul atacului, a alergat necontenit. Pentru el părea că meciul e unul oficial. 
  • Au lipsit Blănaru, Yazalde și Company, dar îi iau în considerare atunci când evaluez lotul nostru. Dacă trag linie și adun, cred că avem un lot foarte numeros, iar posibilitățile de improvizații tactice sunt nelimitate. Probabil că nu toți cei care au jucat azi vor rămâne în lotul de bază, la fel cum este posibil să mai apară transferuri. Momentan mi se pare că acoperim și avem chiar și dublaje pentru toate posturile. Singurele zone unde încă nu mi-e clar sunt cele de mijlocași de bandă – probabil că o extremă ar mai trebui transferată. La fel cum nu îmi este încă clar dacă vom juca sistem 4-4-2 sau 4-2-3-1 (cu Yazalde sau Tsoumou). Dar toate acestea rămâne să se clarifice în următoarele săptămâni și poate, chiar din mers, în primele etape ale campionatului. 

Deocamdată a fost doar o reîntâlnire cu echipa. Jucătorii au încă multă treabă, atât pe partea fizică, dar și tactică, nu cred că au timp de show-uri sau de meciuri demonstrative pentru public, menirea lor nu este ca acum să ne încânte nouă privirea. Un început dătător de speranță, pentru că după ce am terminat sezonul cu infirmeria plină și cu foarte puține soluții disponibile pe bancă, acum par că sunt toate opțiunile pe masă. Suntem încă în plin sezon de pregătire deci ”Spor la muncă, Hermannstadt!”

 

Albu 

Lasă un răspuns